Recurgem cu bună știință la forma plurală a acestui cuvânt, întrucât concepem această secțiune a sitului ca adăpostind o colecție eterogenă de specimene. Sau mai degrabă, începem cu o astfel de înțelegere a arhivelor, admițând posibilitatea că unele dintre specimenele incluse aici vor genera secțiuni mai ample, care s-ar putea chiar să devină autonome. Se cade, de asemenea, adăugat că unele dintre exemplele selectate de noi sunt de așa natură încât ar putea – și foarte probabil vor sfârși – prin a fi incluse în mai multe partiții distincte.
Ca să începem cu un exemplu elocvent: Caietele lui Horia Bernea. El a ținut astfel de caiete (nu ar fi întru totul potrivit să le numim “caiete de însemnări’) practic toată viața lui; printre cele mai timpurii (din care am găsit de curând câteva la atelierul din Otopeni), unele constau exclusiv din notații scrise, prin care el își revarsă gândurile și sentimentele. Dar acest tip de caiet de notițe e rar, dacă nu chiar cu totul absent – cel puțin după știința noastră – în perioadele ceva mai târzii și în decursul anilor, în favoarea întâi de toate a unei inextricabile coexistențe între desene și comentarii scrise de tipuri variate, fie ele direct corelate cu desenele sau înregistrând reflecții cu caracter mai general. Aceste caiete sunt în mod evident un fel de arhivare personală de idei artistice și gânduri în jurul lor și acest rol este confirmat de faptul că unele dintre motive, teme, subiecte etc. sunt reluate în medii diferite și în momente distincte. Multe dintre ele – mai ales între cele mai timpurii (anii ‘60 târzii și anii ‘70 timpurii) au un caracter evident experimental. Pot fi ele considerate esențialmente simple notații menite să prezerve idei pentru o elaborare ulterioară? Ele sunt, credem, de văzut ca având acest rol în același timp cu cel de lucrări/opere de sine stătătoare, indiferent de desăvârșirea lor „tehnică” și există numeroase indicii ale faptului că aceasta este o valoare pe care artistul însuși le-o acordă. Interesul plurivoc al desenelor e cu siguranță de natură să facă din ele una din cele mai ample și importante secțiuni ale acestei rubrici. De asemenea, în momente diferite în traiectoria lui ca artist, desene sau acuarele devin opere de sine stătătoare, care trăiesc pe pagina unui caiet.
Includem aici și fotografii, realizate de Horia Bernea însuși – care a făcut un mare număr de fotografii și diapozitive – și de unii dintre prietenii și apropiații lui, uneori de fotografi profesioniști, documentând episoade ale vieții lui, prezența lui în anumite locuri, evenimente în viața lui personală sau în cariera sa artistică. Și aici, diversitatea este mare în termeni de intenție, mijloace, funcții etc., mai ales când descoperi în interviurile acordate de Bernea remarci evidențiind rolul pe care l-au jucat ocazional fotografiile în formularea unora dintre motivele/temele/subiectele lui.
Un alt tip de document a cărui includere este luată de noi în considerare sunt scrisorile. Avem în vedere scrisori cu un caracter mai mult sau mai puțin personal – precum corespondența lui cu confrați artiști (un exemplu deosebit de bogat este vasta corespondență cu Paul Neagu, de pildă). Nu ne propunem să publicăm pe site scrisori cu un caracter intim, exceptând cazurile în care ele s-ar putea dovedi cruciale pentru înțelegerea caracterului lui Bernea sau pentru limpezirea unui anume aspect în viața și/sau cariera sa. Ce este pentru noi de prim interes sunt scrisori care constituie ocazii ale unor schimburi de idei sau impresii cu persoane cu interese similare/convergente. În unele cazuri o scrisoare poate fi interesantă sau importantă din rațiuni de ordin factual. Asta ne aduce la o categorie distinctă de scrisori sau documente – cele emise de instituții sau persoane oficiale, ocupând poziții importante, care le angajează responsabilitatea.
Afișe anunțând expoziții sau evenimente cu participarea artistului ori atingând un aspect al activităților lui își vor găsi la rândul lor un loc aici. Vom include, de asemenea, aici sau în altă secțiune a site-ului, fotografii sau desene/schițe și explicații documentând expunerea lucrărilor sale în expoziții, ori documente care înregistrează astfel de expuneri. Ezităm pentru moment dacă astfel de fotografii sau documente ar fi mai potrivit de arătat în secțiunea arhivelor sau într-o rubrică în care am încerca reconstrucția unora dintre expoziții. Asta sugerează că astfel de exemple și-ar putea găsi un loc de o egală legitimitate într-o rubrică privind expunerea sau auto-expunerea, ori într-o rubrică pe cât de vastă, pe atât de cețoasă încă – dar care sperăm să devină de o importanță crucială – cea a „cercetării”.